Sunset over Ciurel Lake - Bucharest

Karpathia Horse Trials - Cantacuzino Land

Karpatia Horse Trials - Domeniul Cantacuzino de la Floresti.
Intre 09-11 octombrie la Floresti s-a desfasurat a doua editie de concurs ecvestru clasele CCI 1*, CCI2* si in premiera CCI3* (ultima fiind etapa calificativa pentru Campionatele olimpice de la Rio). Vineri a fost proba de dresaj, sambata proba de cross -country si concurs de atelaje cu o pereche de cai, iar duminica proba de obstacole si concurs de atelaje cu 2 perechi de cai. Mai jos cateva fotografii de sambata.

Red Helicopter

Dry River - Muddy Vulcanoes Buzau Romania

Portrete de romi in geamia Harsova

La întoarcerea din Deltă de anul trecut, ne-am  hotărât să coborâm pe langă Dunăre de la Brăila până la Cernavodă. Drumul este de o frumuseţe deosebită, dar nu despre el vreau sa postez aici. Aproape de confluenţa celor doua braţe ale Dunării, pe malul drept al acesteia, se află oraşul Hârşova. Dacă nu ştiati oraşul are o vechime de 7000 de ani iar in antichitate îl găsim cu numele de Carsium. Dar nici despre istoria oraşului nu vreau să vorbesc aici.

Eu vreau sa vorbesc de geamia Mahmud al cărui vremelnic muftiu este Ekrem Eyüboğlu. Acest tânăr, venit de doar 2 ani în oraş, a reuşit aducă la studiu câtiva copii de romi. Prin stradania lui, acesti copii au reusit sa învete sa citească şi vorbească limba araba. Din discutiile cu el,  am aflat că muftii sau imamii sunt trimişi în ţările creştine timp de 4 ani ca ambasadori ai  lumii musulmane. Pentru reuşita lui în cei 2 ani de şedere, eu nu pot decât să-l felicit.

Il regăsiţi în ultima fotografie

After Rain

Woody Woodpecker din gradina

My Name is BLUE

My name is YELLOW

N-am mai postat pe blog din iunie. Nici măcar o singură fotografie. N-am avut starea necesară. Nici ieşire specială pentru fotografiei n-am făcut. In anii precedenți ieşeam măcar de câteva ori. Anul acesta, am fotografiat ȋn concediu sau ȋn cele câteva ieşiri cu prietenii prin parc. Am ratat iarăşi  toamna la munte, am ratat şi primii fulgi, vine sfârşitul de an şi constat pe blog un număr infim de fotografii postate.

Aveam un proiect ȋn derulare pe care l-am lasat baltă, aveam idei… Au murit.

Aş da vina pe Facebook, că acolo postează toată lumea şi nu se mai uită nimeni pe un blog, decat daca are link din FB şi poate nici atunci. Dar şi acolo am postat puțin.

Zilele trecute, Doina Russu, pe care am ȋndrăgit-o datorită excepționalelor fotografii cu păsări, şi-a anunțat retragerea de pe FB ȋn favoarea blogului ei personal. Am decis să-i urmez exemplul şi să sterg efectiv praful de pe blogul meu.

Voi posta pentru mine şi pentru cei câțiva care vor avea răbdarea şi dorința de a da din când ȋn când un clic suplimentar. Voi ȋncerca ȋncet, ȋncet să-mi intru mână.

Ȋncep cu o continuare logică a postării anterioare.

MY NAME IS YELLOW

Mă cheamă ROŞU - My name is RED

Karate Kid

Tenis

Casa din lanul de rapita

Water Alley

01 MAI - La Multi Ani, Mihai !

De primavara

Cu barca pe linii

Warming up

Aikido

Dor de Munte - Bucegi - partea I

Urăsc DN1, urăsc Valea Prahovei pentru ce devenit, pentru că nu mai poţi respira. Ţin minte din copilăria mea, că atunci când ajungeam cu trenul vara la Sinaia, geamurile se abureau, iar dacă le deschideai în compartiment se făcea rece. E, a mai încercat cineva aşa senzaţie în ultimii…cred 20 de ani? Nu. O fi de la incălzirea globală, o fi de la construcţia de vile care au mâncat pădurile…nu ştiu. Ideea e că, din acest motiv am ocolit pe cât posibil zona şi am urcat alţi munţi. Astfel că fata mea nu ştia Bucegii şi era păcat. Mă simteam cu musca pe căciulă că din vina mea, n-am colindat acest masiv. Munţii n-au nici o vină de viermuiala de la poalele lor.

 Astfel că după un mic studiu pe internet al neveste-mii, am hotărât să mergem la Padina şi de acolo să facem cât mai multe trasee.

Drumul ales de noi a fost Bucureşti – Târgovişte – Cuibul Dorului – Bolboci-Padina. M-am ferit de drumul de la Moroieni care leagă Bolbocii pentru că am înţeles că este destul de prost. Pe cel ales de noi am avut doar 5 km de drum forestier într-o stare bună care n-a creat nici un fel de probleme.  De menţionat că la Bolboci trebuie să alegeţi drumul care merge pe dreapta lacului care este asfaltat până la coada lacului.  Ne-am cazat excelent la Vila Coteanu unde am găsit camere cu baie, curate şi unde de altfel am şi mâncat.

Imagini mai jos.

Hotel Pestera , Vila Octavian

Biserica din gura Pesterii Ialomicioara

 Pastorala

Fosta cabana Varful cu Dor

 Drumul catre Piatra Arsa

O incercare de HDR, pe drumul dintre Piatra Arsa si Padina

 Babele

 Sfinxul, intr-o alta incercare de HDR

Aro in drum spre Omu

Cerdacul Obarsiei

Coltii Obarsiei

 Cabana Omu

 Cascada Ialomitei