Pe parcursul a 3 zile, în parcul Herăstrău din capitală, s-a
desfăşurat Festivalul turcesc. Locaţia aleasă de organizatori fiind Aleea Cariatidelor,
mai exact aleea ce dă către televiziune. Mare greşeală. Adică mic spaţiul. Aici
au fost înghesuite unele lângă altele corturile, în care se vindeau de la vestitele
dulciuri, lipii, şaorme, haine, inele şi cercei, fesuri, văluri tradiţionale .
Evident zona era necirculabilă, mai ales că românul nu mai halise de mult o
şaorma. Nu pot să cred frate cum vii în parc, să te plimbi, să vezi un
festival, eventual să guşti un rahat turcesc, să mănânci un cataif, să faci o
poză pe post Suleiman sau Hurrem dupa caz (deh ca la “comediile” de la ţară), dar
te opreşti la şaorma. Cea mai mare coadă era la şaorma. Ptiuu, frate …halal
naţiune.
Eu aş fi vrut să
degust celebrul ceai turcesc sau o cafea turcească, dar era blocaj ca pe A1 în plin
sezon aşa că m-am dat bătut. Probabil la ora la care ajunsesem eu se răsese cam
tot…
Am ocolit aleea ticsită şi m-am strecurat către scenă. Astfel
am asistat la programul de sâmbătă seara. Ce am remarcat şi ce am prins în
fotografii sunt Fanfara Militară Otomană Mehter, şi dervişii rotitori. Sunetele
de alămuri, ritmul tobei şi vocile bătrânilor din cor au fost extraordinare,
astfel că simţeai cum se mişcă armata turcă, mărşăluiai alături de ieniceri şi
spahii. A fost prima oară când am auzit,
probabil şi de aceea a fost foarte impresionant. Dansul dervişilor este unul
religios în sensul ca ei se rotesc cu o palmă
către cer şi una către pământ astfel încât bunătatea dumnezeiască pe care o
primesc din cer să o răspandească pe pământ. Este de văzut.
Sper să vă placă cele căteva imagini din spectacol.
