sâmbătă, 4 iunie 2011

Vis de vacanta - Holiday dream


Constat ca-mi este foarte greu sa-mi aleg un titlu potrivit fiecarei fotografii. Nu stiu, imi vine asa greu sa ma exprim in cuvinte potrivite. Uneori imi vine sa las fotografia fara nici un nume, dar parca ar fi o lucrare neterminata.
Uneori e mai simplu sa spui povestea ei. Asa ca va povestesc. Veneam de la Izvoarele Cernei catre Tg. Jiu chiar pe acel drum care se vede in stanga. Drumul a urcat usor pe o colina si a facut o curba lina la stanga apoi dreapta. Soarele, spre apus, m-a lovit in ochi prin oglinda retrovizoare. Atunci, in oglinda, am vazut tabloul. Am oprit pe dreapta, am scos aparatul, m-am intors cativa zeci de metri pe drum si am fotografiat.

duminică, 22 mai 2011

Salina Turda - Turda, former salt mining, now tourist attraction

Superba, absolut superba. Eu am vizitat Salina din Valea Prahovei, dar aceea este o simpla exploatare miniera deschisa publicului. Aici vorbim de o adevarata atractie turistica. Deci, am luat drumul Turdei si am patruns in orasul cu aer de vechi. De fapt, cam totul e vechi pe aici, inclusiv drumul catre salina care m-a obligat la multe slalomuri printre gropanele orasului. Din fericire, pe toti stalpii tronau pancarde cu sageti care m-au dus la sigur. Socul a fost cand am ajuns in varful dealului de unde puteam vedea intrarea in salina. O intrare futurista, ca un OZN, ne-a socat in mod placut privirile. Am parcat lejer desi erau vreo 4 autocare si cateva zeci de masini. Intram pe usile rotative, cumparam bilete si ne avantam catre lift. Liftul n-are nici o legatura cu cusca aceea cutremuratoare din valea Prahovei, este din sticla, modern dar destul de micut, astfel incat nu pot incapea in el decat 7 persoane. Din fericire, n-a fost aglomerat, astfel la a treia coborare am incaput si noi. Se poate cobori si pe scari pentru cine are chef...sunt 90 de metri pana jos, in jur de 14 etaje. Primul nivel la care am ajuns este amenajat cu spatii de joaca pentru copii, minigolf, sali de mese de tenis de masa dar si de roata care te plimba timp de cca 5 minute (desi scrie 8). Am luat bilete la roata si n-am gresit...Panorama din roata e de vazut. Tot la acest prim nivel este si un mic amfiteatru pentru spectacole unde am asistat la un miniconcert. Sunetul?? De catedrala gotica...Intr-un colt al primului nivel ai o vedere asupra celui de-al doilea. Ne-am indreaptat catre cel de-al doilea lift care ne-a dus catre acesta. Cel de-al doilea nivel este un lac cu o insula, pe care este amenajat un ponton cu barci, locuri de stat si de plimbat poduri si podete. O plimbare cu barca este ieftina si merita facuta. Nu uitati sa va indreptati ochii aproape de tavan, acolo unde veti gasi "cascada de sare", o formatiune facuta de trecerea apei prin salina. De asemenea peretii sunt valuri de sare de diverse culori, functie de mineralele cu care fac combinatie. Una peste alta, desi e micuta, aceasta salina este facuta pentru turisti. Un tur total a durat vreo 2 ore (inclusiv roata si plimbarea de 20 min cu barca).


 Nivelul 1 vazut de sus

Liftul

Privire spre tavan, de la nivelul 1

Amenajarea lacului (nivelul 2)

Lacul si peretele de sare

luni, 16 mai 2011

Râpa Roşie - Red Steep

File de poveste: Rapa Rosie 2010 , 28 Aprilie 02- Mai.
Anul acesta, impins de la spate de prietenul meu Marinarul (care de 3 ani se tot roaga de mine), am ajuns si eu la Rapa Rosie (Sebes). Pentru ca ma expim mai bine in fotografii (zic eu), am sa las pe acestea sa vorbeasca pentru mine. Eu adaug doar amanuntele importante, care ar trebui tinute minte. In fiecare an, de 1 Mai, la Rapa Rosie se intalnesc pasionatii de aeromodele pentru a-si arata "muschii" si petrece cateva zile minunate cu prietenii. Anul acesta, mi-am urnit si eu lentila pe acolo.

Rapa Rosie

Aeromodele la sol, in zbor si in picaj








Uneltele fara de care nu se poate zbura

Si binemeritata odihna de dupa

Locatia vazuta dinpre Rapa Rosie



luni, 4 aprilie 2011

duminică, 27 martie 2011

Fotocronica II

Vineri am fost la Fotocronica II.
Florian Ispas si-a prezentat lucrarile sale realizate prin stenopa. Pentru cine e interesat, omul e o biblioteca ambulanta in domeniu.
Scolile de fotografie si-au prezentat ofertele. Aici unii au cam exagerat cu reclama.
Pentru cine a mai avut rabdare sa astepte, Florin Andreescu si-a prezentat pe scurt viata sa de fotograf si modul in care a ajuns un fotograf de succes.Aceasta din urma a fost cea mai interesanta parte a Fotocronicii.
Din punctul meu de vedere, mi-ar fi placut sa aud mai multe povesti de genul acesta, ale fotografilor si nu numai, oameni care in fotografie sau in activitatile conexe ale acesteia, au un cuvant greu de spus.
Concluzii: Meseria de fotograf e in cacat si asta nu numai la noi, in intreaga lume. La National Geografic muncesti pe rupte, stai prin frig, praf sau caldura si nu castigi mare chestie, doar cat sa nu mori de foame. In advertising sunt vreo 3 agentii mari care iti dau cateva firimituri, sau nici macar atat.
Totul e sa va ganditi ca la 80 de ani poate vindeti si voi niste fotografii cu bani seriosi.
Felicitari lui Andrei Barsan pentru efort si stradanie.